Despre educația în Finlanda cu Bianca Biro într-un interviu pentru Atelier Didactic
În urmă cu câteva luni am primit în Helsinki delegația Casei Corpului Didactic de la București. În cadrul vizitei lor de studiu în Helsinki directorul Corpului Didactic, Gabriel Vrânceanu a publicat în revista Atelier Didactic un interviu cu Bianca Biro, co-fondatoarea asociației Edustudio Helsinki.
"Mă numesc Bianca Biro, am 38 de ani, sunt absolventă a Facultății de Litere din Timişoara şi locuiesc în Finlanda de 14 ani. Lucrez ca profesor de limba română ca limbă maternă şi predau limba franceză şi engleză în şcolile din Helsinki. Anterior am lucrat timp de 8 ani într-o companie privată de training, în cadrul căreia am creat material educațional şi am coordonat proiecte educaționale. În anul 2012 am creat grupul de joacă Zmeişorii din Helsinki, proiect care s-a dezvoltat apoi în platforma educațională zmeisorii.ro şi de curând în Asociația Studioul de Educație Finlandeză. Sunt cetățean român şi finlandez, soțul meu este român şi avem 3 copii născuți în Finlanda. Sunt pasionată de viitorul educației şi cred în implicarea şi aportul pe care fiecare dintre noi îl putem aduce pentru o lume mai bună."
Gabriel Vr'nceanu: Având în vedere că interviul este în apropierea celebrării Centenarului Marii Uniri și cunoscând activitatea dvs prin care încercați să cultivați copiilor proveniți din familiile de români stabiliți în Finlanda mândria de a fi român, vă invit să spuneți ce este dorul de România.
Bianca Biro: Pentru multe familii din afara României dorul de România înseamnă dorul de bunici și de familia apropiată. Pentru copiii mei sau noua generaţie de copii din afara României, dorul de România înseamnă același lucru. Identitatea etnică este mult mai prezentă în viaţa noastră decât și-ar putea imagina cineva care locuiește în România: unul dintre primele lucruri pe care le spui despre tine atunci când te prezinţi cuiva este faptul că ești român sau că limba ta maternă este limba română. De aceea, în cadrul atelierelor pentru preșcolari din Helsinki promovăm importanţa păstrării limbii materne în comunicarea dintre părinţi și copii și oferim idei de activităţi și materiale în limba română pe care părinţii le pot folosi acasă cu copiii. Pornim de la perspectiva de a descoperi România împreună, prin jocuri și activităţi de interes pentru copii, prin elemente pozitive cu ajutorul cărora încercăm să atragem părinţii în a povesti copiilor despre lucrurile frumoase din România.
G.V: În calitate de profesor, aveți deja experiența celor două sisteme de educație: cel din țara natală și cel din Finlanda. Explicați atuu-rile fiecăruia dintre cele două sisteme.
B.B: Sunt 100% formată în sistemul de educaţie din România, cu excepţia unei burse de un an în Belgia. Studiile și pregătirea din România mi-au permis să pot profesa în domeniul ales de mine în Finlanda. Am studiat limba franceză la școală în România din clasa a patra, o limbă cu care am lucrat și la nivel de corporaţie și pe care o predau în acest moment în Finlanda. Ceea ce aduce în plus sistemul de educație din Finlanda, pe lângă cunoștințe, este pedagogia empatiei, dezvoltarea competențelor de responsabilitate, colaborare, gândire critică, interculturalitate și cetățenie activă. Practic școala are și își asumă rolul de a lucra la cei 7 ani de acasă ai copiilor, împreună cu familia. Cred că asumarea acestui rol al educatorului de a oferi nu doar conţinutul materiei ci și aptitudini pentru viaţă contribuie la oferirea unei șanse egale la educaţie pentru toţi copiii.
G.V: În sistemul de educație finlandez, cuvintele cheie sunt încredere și responsabilitate. Pe ce se bazează?
B.B: Într-adevăr, acestea sunt cele două cuvinte cheie ale pedagogiei din Finlanda și ale altor domenii de aici. Încrederea înseamnă încrederea în actul educațional: copiii și părinții au încredere în profesor, profesorul are încredere în director și directorul are încredere în instituțiile care reglementează educația. Responsabilitatea este aderarea la misiunea educaţiei așa cum este ea definită în curricula școlară - formarea copilului ca OM și CETĂȚEAN. Aceasta este o misiune foarte clară și pe care toată lumea o cunoaște, de la Minister, la directori, profesori, părinţi și până la copii. În Finlanda educaţia reprezintă un motto și scop comun, la nivel de ţară și la nivel personal. Responsabilitatea și încrederea se întâlnesc în autonomia de care are parte profesorul în derularea activităţii, un exemplu fiind lipsa inspectorilor școlari și accentul pus pe formarea continuă a personalului din educaţie.
G.V: Sunteți inițiatorul unei fundații cu numele Studioul de Educație Finlandeză. Ce v-a determinat să-l înființați și ce obiective v-ați stabilit?
B.B: Domeniul educaţiei este un domeniu de inovaţie în Finlanda iar dialogul despre viitorul educaţiei mă pasionează. Mă simt extrem de norocoasă pentru că vorbesc foarte bine limba finlandeză și acest lucru îmi permite să fiu conectată la dezbaterile actuale despre educaţie. În plus am șansa să lucrez în domeniul educaţiei din Finlanda după metodele de predare de aici. Studioul de Educaţie Finlandeză s-a născut din pasiunea mea pentru educaţie și a devenit posibil prin faptul că am întâlnit oameni profesioniști la fel de încrezători ca și mine că vom putea contribui la îmbunătăţirea educaţiei prin oferirea de modele și unelte moderne pentru învăţare, inspirate din educaţia finlandeză. Proiectele noastre se vor adresa comunităţii locale din Finlanda, comunităţilor românilor de pretutindeni și sectorului educaţional din România.
G.V: Cum ați descrie o zi obișnuită din viața de profesor în Finlanda? Ce obligații are (normă didactică, alte activități, întâlniri cu elevii, părinții, consiliere etc)?
B.B: La clasele primare, norma unui profesor este de minimum 16 ore pe săptămână și include responsabilitatea de participare la ședinţele de planificare săptămânale și activităţile de dezvoltare profesională. Personal am predat cel mai mult la nivel de liceu, unde anul școlar este împărţit în 5 perioade. Norma unui profesor de limbi la liceu este de 18 cursuri pe an, și un curs are fie 3x75 min sau 5x45 min pe săptămână. Un profesor de limbi are în jur de 3-4 cursuri într-o perioadă și între 12-20 de ore de predare pe săptămână. Între aceste 5 perioade sunt săptămânile de testare, când nu se predă, în fiecare zi elevii având un examen la o materie. Întâlnirile cu părinţii sunt organizate de obicei în toamnă și primăvară, iar comunicarea se face printr-un sistem de notare și mesagerie online și în timp real.
G.V: Având în vedere că aveți copilul în școala finlandeză, ce apreciază acesta cel mai mult? Ce-i place și de ce-i place?
B.B: Am doi copii la școală și un băieţel încă la grădiniţă. În primul rând totul este asigurat de școală: rechizite, cărți, masa de prânz. Ca mamă îmi este foarte greu să concurez cu chifteluţele și pireul de la școală :-) Lăsând gluma la o parte, în primele clase accentul se pune pe menţinerea curiozităţii naturale a copiilor de a descoperi lucruri noi, de a învăţa, capacitatea copilului de a învăţa cum să înveţe, cum să își pună obiective, să își organizeze munca și cum să colaboreze cu ceilalţi. De asemenea, respectul față de colegi și profesori este foarte important și există o toleranță zero față de acte de bully-ing sau violență în școală. Copiilor li se dă posibilitatea de a simți plăcerea învățării și aceea de a descoperi și a găsi soluții prin faptul că opinia lor și modul de face lucruri este acceptat. Greșelile sunt oportunităţi de a trage concluzii despre cum ar putea face altfel un lucru și fiecărui copil îi este acordat sprijinul de care are nevoie în învăţare și dezvoltare personală. Momentele de stres sunt foarte rare și nu rămân niciodată nerezolvate, comunicarea cu părintele în ceea ce privesc aspectele importante din ziua unui copil se fac în aceeași zi. Copiii mei se simt bine la școală și experienţa noastră ca părinţi în relaţie cu școala este una foarte bună.
G.V: Ce înseamnă timp liber al copilului? Cu ce și-l ocupă? Ce oportunități oferă școala sau comunitatea?
B.B: În primele clase temele sunt puţine, în jur de 10 - 15 minute la clasele primare și maximum o oră la clasele mai mari. La liceu se învaţă mult și tinerii au multe proiecte de echipă. Copiii își petrec timpul liber jucându-se cu prietenii afară sau înăuntru. Hobby-urile copiilor sunt sporturi de echipă sau activităţi care implică creativitatea și colaborarea. Multe hobby-uri sunt organizate prin implicarea părinților în coordonarea activităților - eu de exemplu coordonez alături de alți doi tătici finlandezi un grup de cercetași la noi în cartier, în timp ce soțul meu este implicat în echipa de hochei a fiului meu. La școală există posibilitatea de a studia după ore un instrument sau a face cursuri de gătit, în timp ce în cartier sunt multe asociaţii care oferă cursuri de dans, sport sau lucru manual. Deși aceste activităţi sunt cu taxă, familiile care nu au posibilitatea să plătească taxa pot primi o derogare de la plată.
G.V: În legătură cu profilul Casei Corpului Didactic, acela de furnizor de formare continuă, ne puteți preciza care este atitudinea colegilor din Finlanda față de propria formare și dezvoltare profesională?
B.B: Formarea continuă are un rol foarte important în Finlanda, nu doar în ceea ce privește profesorii, ci și societatea. Sunt multe instituţii, asociaţii și companii private care oferă cursuri de formare și dezvoltare profesională. Responsabilitatea fiecărui profesor este să se asigure că este foarte bine pregătit. În școli există și un program de tutorat, și în general o colaborare și împărtășire de bune practici între profesori.
G.V: În România, există trepte de salarizare după vechime și după nivelul de perfecționare. Există un sistem similar în sistemul educațional din Finlanda?
B.B: În domeniul educaţiei salariile sunt definite prin acordurile încheiate de sindicate. Salariile includ salariul de bază și trepte de salarizare pentru responsabilităţi sau vechime. Salariile din educaţie sunt însă ceva mai mici decât salariile altor profesii care necesită același nivel de studii.
G.V: Există asociații profesionale și sindicate?
B.B: Da, 97% din profesori fac parte din Uniunea Industriilor din Educaţie (sursa, raportul Ministerului Educaţiei din 2018:
G.V: Angajarea dumneavioastră s-a realizat în baza unui interviu. Puteți să ne descrieți în ce a constat?
B.B: Este foarte greu să obții un post de profesor permanent în Finlanda, numărul de candidați pe un loc de profesor este foarte mare. Dacă pe un post aplică 100 de candidaţi, la interviu directorul invită 3-4 candidaţi iar întrebările au în vedere nevoile specifice postului - în primul rând calificarea de profesor este obligatorie, iar apoi se pune accent pe capacitatea de a lua în considerare nevoile fiecărui elev, metode de managementul clasei, de promovare a multiculturalităţii și diversităţii, competenţele digitale și de colaborare.
G.V: Deși sistemul finlandez nu este unul bazat pe competiție (cel mult cu tine însuți), rezultatele echipei Finlandei la cea de-a 59-a Olimpiadă Internațională de Matematică, găzduită de România anul acesta, constau în două medalii de bronz și două mențiuni (din 6 participanți). Cum ajunge un elev finlandez la o performanță la fel de bună ca cea asigurată de un sistem selectiv, competițional?
B.B: Noile reforme din educaţie în Finlanda au în vedere asigurarea nivelului de cunoștinţe al elevilor pentru a participa la competiţii internaţionale, însă pe lângă asimilarea cunoștinţelor accentul se pune în principal pe competenţele necesare în viitor: creativitate, inovaţie, colaborare și dialog. Există centre de excelență care conduc programe de specializare, unde elevii sau studenții pot accesa programe specifice, dacă doresc să se specializeze într-un domeniu, cum este Centrul Luma pentru Matematică:
G.V: Mulţumindu-vă pentru întreg sprijinul pe care ni l-aţi acordat pe parcursul vizitei delegaţiei României în Helsinki, care ne-a permis să realizăm o fotografie cât mai completă a ceea ce reprezintă educaţia, atât din perspectiva decidenților, a teoreticienilor, a practicienilor, a comunității și nu în ultimul rând a educabililor, mai avem o singură curiozitate: locuind acum mult mai aproape de Rovaniemi, l-aţi întâlnit pe Moș Crăciun? Indiferent dacă da sau nu, ce aţi dori să conţină sacul său pentru educaţia din România?
B.B: Joulupukki (Moș Crăciun în finlandeză) locuiește în Rovaniemi și fiecare cetăţean finlandez se mândrește cu acest lucru. Educaţia este un alt motiv de mândrie pentru finlandezi, pentru că în viziunea Finlandei educaţia reprezintă soluţia la provocările viitorului: schimbările climatice, conflictele, dezvoltarea rapidă a tehnologiei. Finlanda își asumă în momentul de faţă rolul de inovator în domeniul educaţiei la nivel global. În România societatea trebuie să aibă în vedere bunăstarea copiilor și să respecte drepturile și integritatea lor. Adulţii au nevoie să colaboreze, să sprijine educaţia și să folosească resursele existente cu multă responsabilitate, pentru că cea mai importantă misiune a lor este de a pregăti viitorul pentru copii și copiii pentru viitor. Prin Studioul de Educaţie Finlandeză vom încerca să inspirăm și să invităm la dialog și acţiune pe toţi cei dornici să contribuie la îmbunătăţirea educaţiei din România prin furnizarea de resurse, traininguri și prin facilitarea contactelor cu actorii din domeniul educaţional și cu școlile din Finlanda.
Interviul a fost publicat în revista Atelier Didactic, Publicaţie periodică a Casei Corpului Didactic a Municipiului Bucureşti.